Exista artisti care ajung pe scena ca urmare a unui vis vechi ce le-a incordat toata fiinta an si an. In mintea si sufletul lor a incoltit dorinta de a se afla sub lumina reflectoarelor si de a bucura spectatorii si s-au straduit, canalizand tot zbuciumul lor spre aceasta reusita in lumea scenei.

Un astfel de artist care a visat frumos, si pana la urma visul a devenit arta, este Maria Dragomiroiu, femeia plina de sensibilitate si sufletism. De mica a plecat de sub aripa duioasa a mamei ei, femeie ambitioasa si de nadejde, a coborat din satul ei aflat pe dealurile blande ale Valcei si a urmat scoala in Bucuresti locuind la o matusa.

Maria Dragomiroiu s-a inscris la un liceu unde invatau feciori de stabi, traitori in cartierele cu staif ale Dorobantilor. Puiul de taran a reusit cu firea ei luminoasa sa-i cucereasca pe colegii veniti din protipendada comunista si n-a fost impovarata mai deloc de complexele copilului care asculta muzica la difuzorul prins intr-un cui in peretele casei taranesti. Venea de cu zori la scoala, ca sa cante in clasa inca nepopulata de elevi. Fredona atat de frumos cantul popular incat primea si aplauze in scoala inca pustie in primele ore ale zorilor. O aplauda femeia de serviciu care se sprijinea in matura, vrajita de glasul micii oltence.

S-a inscris apoi, ambitioasa, la concursul "Floarea din gradina". A trecut primele etape eliminatorii cu note maxime insa la ultima etapa juriul a ezitat sa-i decerneze trofeul spunand ca glasul sau seamana cu al Mariei Tanase.

Maria Dragomiroiu le-a iubit teribil pe cele doua uriase Marii: Maria Lataretu si Maria Tanase, dar nici un moment nu si-a pus in gand sa le imite. Iar cariera ei superba de mai tarziu a aratat ca ea este Maria Dragomiroiu. Unica Maria Dragomiroiu. Pana la urma juriul i-a dat si la ultimul concurs nota 10 si Maria a plecat plangand de fericire cu trofeul "Floarea din gradina", facandu-i pe razgaiatii colegi de liceu s-o numeasca "floricica noastra".

A visat, si-a fortat destinul sa-i puna in lucrare visul. Maria Dragomiroiu nu uita niciodata casa batraneasca din satul valcean unde asculta folclor la difuzorul din perete si atunci cand simte nevoia sa capete putere din radacinile ei definitiv ramase in pamantul satului natal da o fuga in Valcea, matura frunzele din ograda parinteasca si deretica prin odaile copilariei unde duhul mamei se regaseste in fiecare colt, umpland-o de tarie si azi cand este celebra.

Trupa Atentic s-a infiintat in 2002, iar componenta trupei a ramas aceeasi de atunci si pana in prezent: Catalin Bota si Denis Mihai. Sub aceasta titulatura au lansat albumele Asa beu' oamenii buni -in 2002 si Iara beu',iara petrec -in 2004.

Tot in 2004 au inceput colaborarea cu Mirabela Dauer. Pe langa turneele sustinute in tara alaturi de nume mari ale scenei romanesti precum Florin Piersic, Stela Popescu, Mirabela Dauer, Maria Dragomiroiu, Irina Loghin, Mioara Velicu, etc, au sustinut si o multime de turnee in strainatate (Germania , Austria, Italia, Spania, dar si in Statele Unite si Canada).

Pe data de 1 iulie 2008, trupa Autentic a lansat un nou album intitulat "Casa dulce,casa". El contine si doua piese cantate impreuna cu Mirabela Dauer. Este vorba de 2 melodii celebre ale Mirabelei, si anume „Ioane, Ioane” si „Morarita”, reorchestrate pentru a avea un sound de actualitate!

Albumul prezinta atat creatii cu tenta si tematica folclorica, pe de o parte, dar si cantece de petrecere cunoscute, sau in prima auditie. "Casa dulce, casa", este un album autentic prin structura lui, cu deschidere larga catre publicul iubitor al acestui gen, prezentand simplu si frumos, trairi ale sufletului, bucurii, dor, sau departare.