TRAGEDIE SI TRIUMF

Cartea astfel intitulata a Ligiei Seman, din Hunedoara, aparuta la Editura Casa Cartii din Oradea, este una din cele patru realizari publicistice ale autoarei. In cele 533 de pagini ale cartii, cititorul face cunostiinta cu fatete ale societatii romanesti contemporane, cu care prea putini sunt familiarizati, poate si pentru ca subiectul a fost o buna bucata de vreme de domeniul preocuparilor statului si prea putin al organizatiilor caritabile, atat de palid reprezentate in Romania dinaintea lui 1989. Prinsa in valtoarea grijilor cu traiul de fiecare zi, mai ales populatia oraselor nici nu era informata public despre existenta si activitatea caselor de copii, a caselor pentru batrani sau a institutiilor in care erau internate persoanele handicapate sau cu tulburari psihice. Foarte rar razbateau informatii cu privire la modul lor de functionare si atmosfera din aceste institutii, poate si datorita faptului ca ele erau locurile unde erau plasati si indivizi considerati indezirabili, cu vederi politice contrare unui regim opresiv, conceput sa aiba totul sub control riguros, capabil sa dea impresia unei paci sociale general admise, in care toate problemele si-au gasit rezolvarea ideala, conform cu principiile egalitariste larg propovaduite. Dar care in realitate se dovedeau a fi lipsite de orice pretuire a omului ca entitate sociala. Chiar daca unul dintre ele enunta cu emfaza ca cel mai pretios capital este omul, modul de organizare si functionare a infrastructurilor destinate sa rezolve problema dezradacinatilor soartei, era cu mult sub cerintele firesti ale unei lumi cu adevarat civilizate. In aceste institutii se derulau in permanenta, tragedii personale pe care autoarea Ligia Seman, a reusit sa le sesizeze in toata amploarea lor. Inmanunchind intr-o carte trairile dramatice ale personajelor zugravite, Ligia Seman a prezentat cititorilor o fresca tragica a unui segment al societatii romanesti, pe care putini l-au banuit si care impresioneaza prin intreaga evolutie a evenimentelor descrise.

Personajele cartii, provenind din straturi sociale diferite, dar preponderent facand parte din grupul celor mai napastuiti: orfani, copii abandonati, tineri fara educatie sau varstnici “fara nici un capatai”, sunt asvarlite de viata la marginea societatii si duc o existenta la limita supravietuirii. In aceste conditii, o idee care razbate din deciziile si comportamentul multora dintre personaje, este dorinta de libertate individuala. Chiar daca aparent sunt simpli si lipsiti de educatie, copiii care fug din orfelinate si ajung copii ai strazii, isi exprima cu fermitate preferinta de a fi liberi, neincorsetati de reguli si nedominati de ierarhii conventionale. Pretul pe care il platesc insa cei mai multi dintre ei, este neasteptat de mare, pentru ca, in final, si acolo insusirile negative ale omului se manifesta, poate chiar mai dur decat in mediul pe care l-au parasit. Setea de putere, dorinta de a domina, avaritia, invidia, violenta, se manifesta in asemenea imprejurari chiar mai salbatic decat conditiile restrictionate ale unor institutii.

La originea multora dintre nefericirile descrise in cartea Ligiei Seman se afla atmosfera familiala disfunctionala, cu parinti abuzivi, deraiati de la o conduita sociala normala, datorita alcoolului, lipsei unui minim decent de mijloace de trai si a altor factori distructivi, care le fac viata greu de suportat. Cei mai vulnerabili la consecintele nefaste ale unor astfel de conditii sunt, evident, copiii care cresc intr-un astfel de mediu. Lipsa de preocupare pentru educatia lor, limbajul si comportamentul abuziv, creeaza traume timpurii care se vor reflecta de-a lungul intregii existente de mai tarziu.

Vlad, unul dintre personajele principale ale cartii sufera din frageda copilarie niste traumatizari sufletesti majore, care-l vor marca multi ani dupa ce-si pierde parintii si fratii. Supus unor maltratari fizice si psihice permanente in orfelinatul unde este plasat, el devine o bruta insensibila si refractara chiar la bunele intentii ale unora din anturajul lui. Evadarea lui nu-i schimba prea mult statutul de oprimat si claustrat de toate nedreptatile ce i se fac. Chiar si atunci cand, cu trecerea anilor, fizic devine mai puternic, isi manifesta furiile doar sporadic, in mintea lui revenind mereu episoadele din trecut, in care a avut parte de tandrete numai din partea sorei lui – Ana si foarte rar din partea mamei. Viata dezordonata, nesiguranta existentei sale lipsite de afectiune si bucurii il fac sa se comporte ca un animal haituit si sa nu vada in jur decat rautati, egoism, aducatoare de amaraciuni. In mentalitatea lui se petrece totusi o schimbare radicala atunci cand i se explica sensurile adevarate ale vietii si cand constata ca pe lume exista si fiinte pure, cu suflet, care fac bine fara sa astepte nici o rasplata. O familie de intelectuali, ii dovedeste, cu diferire ocazii ca oamenii pot fi si buni, gata sa ajute si sa ierte. Cu toate ca, prada unor porniri animalice, savarseste un act mai mult decat reprobabil, atentand la viata unui tanar misionar, familia Marcu nu il condamna, ci continua sa-l ajute. Intamplarea il aduce in contact in imprejurari diferite cu membri familiei doctorului Marcu, facandu-l sa realizeze ca este mai important sa ierti si sa faci bine, decat sa te razbuni. Turnura din viata lui este facilitata si de reaparitia in viata lui a sorei lui , Ana, cea care i-a lipsit atat de mult in toti anii de separare.

In derularea actiunii cartii, autoarea descrie cu lux de amanunte framantarile teribile care macina starile sufletesti ale personajelor, unele dintre ele punand la indoiala insasi existenta lui Dumnezeu. “Daca el exista, de ce este nedrept cu cei napastuiti?” isi pun intrebarea simplista cei din anturajul lui Vlad. Replica celor care cred altfel, vine cu promptitudine, dar rezulta mai mult din desfasurarea ulterioara a evenimentelor. Bunatatea si altruismul celor din familia Marcu, chiar daca sunt si ei afectati de pierderi dureroase, contribuie la transformarea ce se produce in sufletul chinuit al lui Vlad. Schimbarile induse il fac sa inteleaga rosturile pentru care exista si sa-si infraneze pornirile instinctuale de rautate care de fapt s-au conturat ca rezultat al schingiurilor sufletesti la care a fost supus in timp.

Ligia Seman, dotata cu un talent nativ remarcabil descrie in detaliu starile sufletesti ale personajelor cartii, relevand dilemele cu care se confrunta, indoielile care le framanta credinta, scepticismul cu privire la sansele ce le au intr-o societate bazata pe inechitate sociala, pe porniri hraparete si de dominare. Nemultumirile individuale au insa, ca mai totdeauna aspectul haotic al unor frustrari in care cei implicati isi asuma vina pe care nu intotdeauna o au, dar care in ochii celor din jur apare ca lipsa de obiective, de curaj, cu alte cuvinte lipsa capacitatii de a se orienta in timp si spatiu. Frustrarile personale nu raman insa la nivel individual, ci se rasfrang inevitabil asupra celor apropiati, care intregesc astfel cercul vicios al nerealizarii in ansamblu.

Aplecarea Ligiei Seman catre detalii, confera cartii un sens de autencititate si o ajuta sa-l faca pe cititor interesat sa traiasca el insusi starile sufletesti prin care trec personajele cartii. Chiar daca unele trasaturi sunt mai adanc creionate sau accentuate voit, ele nu fac decat sa coloreze tragismul descrierilor. In paralel cu actiunea principala, uneori se fac digresiuni in particularitatile imprimate de timp si loc, fara a se intra in specificul socio-georgafic, care este totusi oarecum diferit in variate regiuni ale tarii. Faptul nu diminua cu nimic conturarea atmosferei imprimate de mediile in care se desfasoara actiunea.

Expunerea beneficiaza de multe pledoarii cu tenta filosofica, cugetari si reflectii puse in gura diferitelor personaje, ceea ce genereaza intrebari si indeamna la cumpanirea sensurilor existentiale ale efemerului nostru periplu terestru. Felicit autoarea pentru aceasta reusita publicistica si cred ca ceea ce a scris, va reprezenta un punct de referinta care va ajuta pe multi sa-si dea seama cu mai multa compasiune de zbuciumul in care unii dintre semenii nostri isi duc viata.

Dr. EMIL G. ONET, Phoenix, Arizona

In decursul anilor dar si astazi, membrii Asociatiei cit si cei care viziteaza Campul Romanesc, au donat si continua sa doneze obiecte traditionale specifice zonelor din Romania. Asa se face ca s-a reusit sa se adune suficiente obiecte incit sa se poata amenaja o incapere in incinta cladirii Centrului Cultural “Nae Ionescu”. Toate aceste obiecte sunt expuse la Campul Romanesc intr-o sala denumita “Camera Romanesca”. Aceasta este un mic muzeu unde sunt expuse obiecte de artizanat, imbracaminte, incaltaminte, instrumente muzicale, unelte de munca, toate exponatele fiind specifice zonelor geografice din Romania.

Cei care vizitati Campul Romanesc nu uitati sa vizitati si acest minunat muzeu Romanesc pe meleagurile Canadiene

  

La Campul Romanesc se organizeaza de zeci de ani Revelionul, ocazie cu care membrii Asociatiei prezinta un spectacol de traditii si obiceiuri romanesti. Va oferim citeva imagini de la aceste spectacole care au avut loc in decusul anilor.

  

  

SAPTAMANA CAMPULUI ROMANESC

HAMILTON, CANADA - 2007

"Saptamana Campului Romanesc" de la Hamilton, Ontario, a avut loc anul acesta in luna August 20-25 in prezenta Inalt Prea Sfintitului NATHANIEL, Arhiepiscop al Episcopiei Ortodoxe Romane din Canada si Statele Unite.

Saptamana Campului Romanesc din acest an s-a evidentiat printr-un ciclul de conferinte care au avut tematica polarizata la Romania zilelor noastre, privita din unghiuri multiple, dar in primul rand la opera exilului, creata cu truda, cu framantare, cu jertfa, cu umilinta, in singuratate, fara dorinta de rasplata, fara nazuinta de glorii.

Inalt Prea Sfintia Sa NATHANIEL, Arhiepiscop al Episcopiei Ortodoxe Romane si Detroitului, al Bisericii Ortodoxe din America, intampinat cu paine si sare in pragul Capelei "Adormirea Maicii Domnului" din incinta Campului Romanesc

Sfanta Liturghie, oficiata de un sobor de preoti in frunte cu IPS Arhiepiscop Nathaniel, in Capela "Adormirea Maicii Domnului", locul de inchinare si rugaciune a celor ce s-au stabilit pe aceste meleaguri cu zeci de ani in urma, a constituit evenimentul cardinal, de mare inaltare sufleteasca si binecuvantare cereasca.

Sfanta Liturghie, Cuvantul de invatatura - Parintele Nicolae Zelea (pensionar, 90 ani), Parintele Protopop Dr. Dumitru Ichim, IPS Arhiepiscop Nathaniel, Parintele Ioan Bunea

Pe rand, la semnul IPS Arhiepiscop Nathaniel, Prea Cucernicii Parinti au rostit cuvinte de invatatura in slavirea Maicii Mantuitorului nostru si salvatoarea sufletelor tuturora celor care Ie cer mila si ajutorul.

Marea sarbatoare a continuat cu traditionalul picnic unde solista Flori Tigau cu orchestra sa ne-a strans pe totii in jurul lor, intr-un adevarat spectacol de muzica populara romaneasca si dans traditional.

Prima zi a fost deschisa de conferinta IPS Arihepiscop Nathaniel cu tema "Icoana Nasterii Domnului". Din expunerea Inalt Prea Sfintiei Sale, s-a relevat faptul ca functia icoanei Nasterii nu este didactica, nici dogmatica, si ca fiecare figura exprima dumnezeiescul într-o cereasca simfonie a întregului. Dupa momente de contemplatie te cuprinde o bucurie si o pace launtrica.

Publicistul si moderatorul simpozionului, Alexandru Tomescu, a prezentat eseul "Printesa Ileana - Maica Alexandra - si aspectul soteriologic al Exilului". Conferintele s-au bucurat de succes si au fost urmate de comentarii si aprecieri.

Cea de a doua zi a Saptamanii Campului Romanesc a fost dedicata "locurilor sfinte". Stefan Russu a prezentat filmul realizat in regie proprie "Locurile biblice in imagini", iar ing. Petre Albulescu expunerea "Calatorie la locurile biblice". Asistenta a rasplatit cu aplauze cele doua prezentari, si multi au fost interesati in procurarea CD-urilor cu filmul si imaginile de la locul unde "totul s-a intamplat".

Ziua de mijloc a Saptamanii Campului Romanesc a fost deschisa de scriitorul Horia Ion Groza cu conferinta "Stiinta si religia", o lucrare de inalta tinuta academica care a suscitat un deosebit interes. Eseul scriitorului Dr. Francisc Ion Dworschak, "Nicolae C. Paulescu si adevarata istorie a descoperirii insulinei" ne-a purtat pe drumul plin de greutati si lipsit de rasplata si drepturi al renumitului savant roman. Audienta a ascultat cu mult interes, prezentarile, iar discutiile cu conferentiari sau in grupuri au continuat, transformand seara intr-un adevarat seminar.

Dezvelirea bustului Horia Stamatu realizat de Nicapetre. Prezentare Ing. Mihaela Moisin

Cu dezvelirea bustului scriitorului Horia Stamatu, "Rotonda Scriitorilor Romani din exil", opera de reper in viata creatoare a artistului Nicapetre, s-a infaptuit. Ea va ramane peste timp una dintre marile jertfe pe care membrii "Asociatiei Culturale Romane" din Hamilton au daruit-o culturii exilului romanesc.

Joi, a patra zi a maratonului cultural de Campul romanesc a fost cea mai bogata in evanimente: dezvelirea bustului scriitorului Horia Stamatu, conferinta Parintelui Dumitru Ichim, "Citeva note despre cultura, religie si secularism", eseul "Viata si Opera lui Mircea Eliade in constiinta contemporana" prezentat de Marian Costache, in incheiere filmul "EROUL SI REGINA”, documentar despre Regina Maria si colonelul canadian Joseph Boyle, realizat de Radu Dudnic. O seara minunata care s-a prelungit pana tarziu.

Ultima seara de conferinte a fost dedicata Romaniei si ziaristilor din tara. “Romania si Uniunea Europeana” prezentata de Gherhard Binder ziarist la “Agenda de Timisoara” si “Romania Anului 2007” sustinuta de jurnalista Alexandra Mihai. Temele despre Romania, au fost tratate de doi ziaristi din generatii diferite. Gherhard Binder, un observator atent, cu spirit critic dar obiectiv si tanara ziarista Alexandra Mihai, plina de sperante si incredere in viitor, au realizat o imagine completa a Romaniei zilelor noastre. Conferintele au fost apreciate si urmate de discutii interesante.

Ziua de Sambata a fost momentul in care toti participanti la Saptamina Campului Romanesc s-au intilnit in sala mare a centrului cultural "Nae Ionesc" la un spectacol de "Muzica si Poezie" prezentat de "Teatru ca Metafora" in regia Dianei Miklos urmat de un banchet care a incheiat "Saptamana Campului Romanesc" editia 2007.